Kafka pe malul marii

Kafka pe malul marii

Haruki Murakami – Kafka pe malul marii
Editura Polirom

În ciuda scepticismului meu în ceea ce-l privea pe acest domn Murakami trebuie să recunosc că de mult timp nu mai citisem o carte care să mă prindă atât de bine în lumea ei şi al cărei stil şi tensiune să mi se pară debordante. Nu ştiu ce anume din cartea asta m-a făcut să empatizez atât de mult cu ea, să o îndrăgesc, să citesc până mult trecut de miezul nopţii până când ochii mi se închideau de-a dreptul în lupta pe care trupul meu o dădea cu orele târzii ale nopţii.
Ca stimulent al lecturii mi-a plăcut şi am apreciat alternanţa capitolelor întrucât Murakami alege să ne prezinte două poveşti distincte a două personaje distincte (cel puţin aşa cum ne pare într-o prima fază) printr-o fluctuaţie la nivelul capitolelor consecutive. Pe de o parte îl avem în atenţie pe Kafka Tamura, persoajul care dă chiar numele romanului, un adolescent de cincisprezece ani, un tip destul de interesant încât să mă fi făcut şi pe mine să-mi doresc să împrumut puţin din stilul lui de viaţă. La vârsta pe care o are Kafka merge la sală pentru a-şi lucra trupul, are grijă de sănătatea sa, nu bea acidulat pentru a nu-şi strica dinţii. Cum să nu-l simpatizezi, cum să nu-ţi doreşti să-l cunoşti şi să-ţi fie prieten? Plus că este şi-un mare pasionat de lectură, ceea ce-l face cu atât mai mult un adolescent special. Kafka este tipul de personaj aflat în căutarea originilor prin intermediul călătoriilor iniţiatice, este copilul revoltat pe părinţi (pe tatăl care nu-i acordă atenţie), este persoana aflată în căutarea unei libertăţi proprii, autodefinite. El pleacă de acasă pentru a fugi de tatăl ignorant şi în acelaşi timp pentru a-şi regăsi mama şi sora pierdute undeva în misterele unui trecut tulbure.
Cealaltă poveste a cărţii este a lui Satoru Nakata, un bătrânel care are capaitatea de a vorbi cu pisicile, dar care este prezentat mai mult din punctul de vedere al lipsurilor pe care le deţine. Un eveniment straniu din copilărie îi răpeşte capităţile capacităţile intelectuale, precum şi cunoştinţa de a scrie şi de a citi.
În încercarea mai mult inconştientă de a scăpa din propriile vieţi folosind pretextul fugii de un lucru uman, ambele personaje trec prin evenimente şi întâlnesc persoane care le schimbă cursul destinului prin însăşi ambiguitatea de care dau dovadă. N-ar fi de mirare că majoritatea personajelor sunt de această natură. Oshima, băiatul cu sexualitate ambiguă care-l ajută pe Kafka în aventura lui, doamna Saeki – proprietara bibliotecii unde se refugiază Kafka, Sakura – fata pe care Kafka o întâlneşte în autobuz, iar apoi personajele din povestea lui Nakata: Hoshino, şoferul de camion cu care se împrieteneşte, aflat în căutarea unui lucru misterios, Johnny Walker – personajul aparent negativ al romanului, cât şi Colonelul Sanders, imaginea atât de cunoscută a lanţului de restaurante KFC, toate acestea, prin prisma raportării lor la personajele cheie îşi întregesc misterul în timp ce acţiunea nu pare a se clarifica pe măsură ce avansează ci se adânceşte tot mai mult într-un obscur care totuşi nu lezează violent atenţia cititorului.
Şi pe măsură ce ne adâncim în tainele poveştii cu atât ni se pun în faţă nişte semne de întrebare a căror elucidare se pare că ne rămâne nouă. Mă refer aici la posibilele relaţii de rudenie dintre Kafka şi doamna Saeki şi Sakura, la întrepătrunderea de egouri Kafka-Nakata precum şi la mai mult decât misteriosul “Băiat numit corbul”…
Romanul împrumută vizibil mai multe teme şi motive din patrimoniul universal: motivul Oedipian, suflete pereche, existenţa unei identităţi androgine, călătoria iniţiatică, adevărul revelat într-o lume mai presus decât realitatea. Şi cu toate astea se obţine în final un basm fermecător, o poveste bine scrisă, impresionantă, febrilă. A fost una din lecturile cele mai “strânse” din cursul anului ăsta, un farmec livresc. Tot nu am încredere totală în Murakami dar în mod clar îşi primeşte un plus considerabil din partea mea. Cât despre carte… un 10 fără dubii.

Recolta de Jim Crane

Organizat de Primăria orașului Dublin, IMPAC Dublin Literary Award este cel mai generos premiu (valoarea lui fiind de 100 000 de euro) acordat pentru o singură operă de ficțiune publicată în limba engleză. În mod cu totul deosebit, nominalizările pentru acest Premiu vin direct de la bibliotecile publice din orașe de pe întregul glob, fiind recunoscute atât meritele scriitorilor, cât și ale traducătorilor.

Apreciatul scriitor Jim Crace a declarat: „Am fost surprins, copleșit și în același timp deosebit de încântat să aflu că cel mai recent roman al meu a câștigat Premiul IMPAC DUBLIN. Recolta a fost o carte cât se poate de generoasă, în ceea ce a privit procesul de creație. La rândul lor, cititorii și criticii s-au dovedit darnici cu aprecierile. Iar acum, grație generozității unei rețele a iubitorilor de cărți, rețea ce se întinde în lumea întreagă, Recolta are din nou parte de un noroc extraordinar – se va alătura prestigioasei liste a volumelor de ficțiune ce au fost distinse cu acest premiu internațional pe parcursul a douăzeci de ani. Nu există bucurie mai mare pentru un scriitor.”
„Un roman care merită să stea alături de operele marelui mentor al lui Crace, William Golding.“ Sunday Times
„Jim Crace știe cu o precizie de maestru ce trebuie spus și ce trebuie doar sugerat. Recolta este de departe cel mai bun roman al anului.“ The Spectator
„Puține romane atât de rafinate sau atât de complexe în aparenta lor simplitate vor fi publicate anul acesta, sau de fapt în orice an de acum înainte.” Irish Times
Romanul Recolta a fost nominalizat la Premiul Man Booker pentru anul 2013. Dintre romanele lui Jim Crace, la Editura ALLFA, în colecția Strada Ficțiunii a mai apărut Casa molimei (2012).

Despre carte:
A doua zi după strângerea recoltei, locuitorii unui sătuc englezesc zăresc pe cer două fuioare de fum, care îi umplu de presimțiri sumbre. Primul vine de la acareturile stăpânului: porumbarul a luat foc și o parte din recoltă este compromisă. Cel de-al doilea vine din pădure și vestește sosirea unor străini. Hotărâți să caute un țap ispășitor printre nou-veniți, sătenii pleacă într-o expediție de pedepsire a intrușilor, dar declanșează un cumplit lanț de răzbunări, care, în doar șapte zile, amenință să distrugă satul din temelii. Într-o proză suplă, care curge în cadențe lirice, Jim Crace ne oferă o poveste cu subtile rezonanțe biblice, despre o comunitate care se luptă să rămână neschimbată în siajul istoriei. Recolta este o elegie a trecutului plecat în exod.