Arhanghelii nu mor
Anca Maria Mosora – Arhanghelii nu mor
Editura Humanitas, 2005
Arhanghelii nu mor este o lectura cu un nume ce atrage insa in momentul in care o veti citi veti realiza cat de greu se intelege. Nu este cea mai buna carte si motivul nu este lipsa de actiune concreta, ci tocmai de acea încercare a autoarei de a transpune prezente si ganduri in rememorari si fluxuri de constiinta.Cat despre parerea mea, toate acestea i-au iesit intr-un mod dezordonat.
Cartea este inceata, fara vreo cheie principala care sa-i ofere cititorului posibilitatea de a urmari lejer logica intamplarilor si mesajul autoarei. Frazele bine lucrate constituie insa unul dintre punctele salvatoare ale cartii, mai mult literare decât adresate cititorului, ceea ce din punctul meu de vedere nu-i creste valoarea sau potentialul de citire cu nimic.
Faptul ca a fost romanul de debut al acestei doamne i-ar mai ierta cumva din vina pe care i-o atribuit pentru scrierea acestei carti insa daca stau sa m gandesc carti de debut de o valoare indiscutabila atunci as trece si peste acest amanunt. Totusi se vede din cand in cand lipsa de inspiratie si atunci cartea devine doar o alta literatura.
Acum ar fi fost normal să expun momentele actiunii, insa cartea nu mi-o permite. Cu exceptia unei reintoarceri la o veche resedinta a vocii narative feminine, a reintalnirii ei cu fostul iubit şi cu actuala partenera a acestuia (personaje ce continua sa o viziteze ocazional) şi a mortii celor doi batrani vecini de imobil altceva concret nu există.
In concluzie, cartea nu ofera niste idei concrete care sa te dea pe spate dar se poate ca sa fie un pic atragatoare in lipsa unei alte variante. Daca ar fi sa dau o nota, ar fi sapte dar cu greu sapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu